My visit to Caltech

Soon to be posted

My love/hate relationship with MIT

MIT (Massachusetts Institute of Technology pentru necunoscatori) este scoala visurilor mele

In Romania mai nimeni nu a auzit de ea, tinand cont ca majoritatea cunostiintelor leagate de facultati sunt limitate practic la Harvard, singura facultate americana care si-a extins faima si prin tarisoara noastra ignoranta.

MIT este cea mai tare scoala pe tehnologie si se bate cu Princeton pentru titlu de cea mai buna scoala pentru stiinte in general.  In topuri este de obicei in primele 5 in clasamentul general si conduce detasat atunci cand iti limitezi cautarea doar la Engineering and Sciences.

De ce exista “/hate” in titlu atunci? Pai, pentru simplul si unicul motiv ca MIT, la fel ca Harvard si Princeton, nu ofera posibilitatea de a aplica Early. Astfel ca, desi Harvard si Princeton au renuntat cu totul la acest proces, MIT pur si simplu nu accepta aplicatii early de la studentii internationali. :-<

MIT are dupa parerea mea cel mai eficient si usor de folosit site al vreunei facultati pe care l-am vazut pana acum.

Daca vreti sa va convingeti, urmati linkurile

www.mit.edu pentru site-ul principal

sau

www.mitadmissions.org pentru sectiunea dedicata special admiterii pentru undergraduate

O sectiune foarte draguta pe care nu am mai vazut-o pana acum nicaieri este aceea a blogurilor unde studentii actuali, dar si profesori si membri ai comitetului de admitere vorbesc despre viata lor la MIT, despre modul in care se poate studia acolo si de asemenea explica foarte bine etapele si cerintele procesului de aplicatie. Mai mult decat atat, daca vreti sa stiti cum sunt oamenii la MIT, care este atmosfera de acolo si ce ocupatii au studentii in afara de a invata ( ) acesta este locul unde trebuie sa cautati.

http://www.mitadmissions.org/blogs.shtml

O prezentare a MIT nu ar fi completa fara a mentiona raca dintre studentii de aici si cei de la California Institute of Technology (Caltech pe scurt). De-a lungul anilor, aceste doua facultati isi disputa suprematia ca “adevaratul” Institute of Technology din America, iar studentii nu ezita sa isi faca unii altora farse (unele dintre ele foarte amuzante si cat se poate de elaborate). Daca vreti sa va faceti o idee, ganditi-va doar la tunuri furate si carate de pe coasta de vest pe cea de est, tricouri false impartite bobocilor si bannere uriase cu inscriptia “The Other Instutute of Technology” agatate pe cladiri.

http://en.wikipedia.org/wiki/California_Institute_of_Technology#Pranks

In anul 2000, MIT a decis sa posteze pe internet inregistrari cu diferitele cursuri (programul se numeste OpenCourseWare). Pentru un preview a ceea ce v-ar astepta ca studenti la MIT, mergeti pe YouTube:

http://www.youtube.com/user/mit?ob=4

Cam atat despre MIT…

Ca sa nu uit, blogul acesta a inceput sa apara pe primele locuri la cautarile despre admitere in state

Why I hate the British

Aplicarea la facultatile englezesti este extrem de simplificata si rapida, comparativ cu tonele de eseuri si alte alea pe care le cer americanii.  Totusi, au si englezii hachitele lor.

Spre exemplu, site-ul de la Cambridge este un iad eliptic, unde cu greu gasesti ceva clar. Iar de multe ori, raspunsurile la mailuri vin cu trimiteri la aceleasi pagini ambigue.

O chestie draguta pe care am aflat-o (si nu descoperit-o, pentru a descoperi ceva pe site-ul de la Cambridge este absolut imposibil) este existenta unei brosuri foarte pufoase facute de actualii studenti pentru cei viitori. I se spune “Alternative Prospectus” si cea mai draguta parte este aceea ca pun “The Best Thing” si “The Worst Thing” la fiecare colegiu si curs.

Il puteti gasi la urmatoarea adresa:

http://www.cusu.cam.ac.uk/prospective/prospectus/alternativeprospectus.pdf

Alt lucru interesant ar fi ca facultatile din Anglia iti pot trimite prosuri (pe gratis, acasa, si intr-un timp foarte scurt). In mod normal, ar trebui sa existe un link de comanda pe site-ul fiecarei facultati.

Alte chestii pe care s-ar putea sa nu le stiti:

1. Pe UCAS (sistemul de aplicatii online din Anglia) se pot aplica la 5 cursuri/ facultati
2. Nu se poate aplica in acelasi timp la Cambridge si Oxford
3. Nu se poate aplica la doua cursuri deodata la Cambridge si Oxford
4. Limita la UCAS pentru Personal Statement si recomandare este de 4000 de caractere fiecare
5. La rubrica de Student Finance pe UCAS aplicantii din Romania ar trebui sa completeze ori 1-Personal Finance ori 2-(diverse planuri de finantare formate din 3 litere ) urmate de selectia EU Team in casuta urmatoare- finantare pentru studentii din Europa

Tocmai mi-am trimis aplicatia prin UCAS si suplimentul pentru Cambridge. Am scapat si de asta!

Why I love University of Chicago <3

Prima data cand am auzit de Universitate din Chicago a fost atunci cand citeam o biografie a lui Mircea Eliade (asta prin perioada “Eliade” a preferintelor mele literare) si am aflat ca a fost profesor la UofC iar catedra de istorie a religiilor poarta si astazi numele lui. Cam atunci, din cate mai tin eu minte, am intrat prima oara pe site-ul lor (http://www.uchicago.edu/ pentru cine este interesat).

Am descoperit astfel niste oameni complet sui, care nu respecta nici o regula, care nu au nici o limita si care pur si simplu par sa te indemne sa ti le cauti pe ale tale. Totul pare neconventional (intr-un context academic, bineinteles). UofC se pare ca este universul ideal pentru “dezvoltarea emotionala si intelectuala” a studentilor.

Ce frapeaza pentru prima data este asa-numita “Uncommon Application” care este pusa la dispozitia aplicantilor. Aceasta este centrata in jurul unor teme de eseuri care se schimba in fiecare an si sunt propuse de actualii studenti ai facultatii. Aceste teme sunt cat se poate de neobisnuite si de ciudate, nu se aseamana cu nici una dintre obisnuitele cerinte ale unui eseu de aplicatii.

Ca un exemplu, anul trecut (2008-2009) una dintre cerinte suna cam asa:

Modern improvisational comedy had its start with The Compass Players, a group of University of Chicago students, who later formed the Second City comedy troupe. Here is a chance to play along. Improvise a story, essay, or script that meets all of the following requirements:

• It must include the line “And yes I said yes I will Yes” (Ulysses, by James Joyce).
• Its characters may not have superpowers.
• Your work has to mention the University of Chicago, but please, no accounts of a high school student applying to the University—this is fiction, not autobiography.
• Your work must include at least four of the following elements: a paper airplane, a transformation, a shoe, the invisible hand, two doors, pointillism, a fanciful explanation of the Pythagorean Theorem, a ventriloquist or ventriloquism, the Periodic Table of the Elements, the concept of jeong, number two pencils.

Alta traditie a UofC este organizarea unui Scavenger Hunt la care iau parte toti studentii si care, s-ar putea spune, are dimensiuni colosale. Lista obiectelor cautate poate ajunge si la 300 de itemi, care de care mai aiuristici (intr-un an, studentii au primit 500 de puncte pentru a gasi/construi o parte a unui reactor nuclear ).

Un filmulet dragut de la Scav Hunt-ul de anul acesta:

Si, last but not least, un citat dragut si foarte reprezentativ de pe site-ul facultatii

“Education is not to reform students…or to make them expert technicians. It is to unsettle their minds, widen their horizons, inflame their intellects, teach them to think straight.”

—Robert Maynard Hutchins, former University president (1929–51)

P.S: Si sa mai mentionez ca Premiul Nobel pentru fizica de anul acesta i-a revenit unui profesor de la UofC?

To early or not to early?

Atunci cand aplici in state una dintre primele decizii pe care ar trebui sa le faci este aceea daca doresti sa aplici “early” la vreo facultate.

Early inseamna pur si simplu ca urmeaza sa iti trimiti dosarul cam cu 2 luni inainte de data normala (data normala fiind 1 ianuarie) si primesti raspunsul cam prin decembrie. Aceasta metoda de aplicatie are unele avantaje, cum ar fi ca nu te mai stresezi pana in aprilie sa afli decizia de admitere si in s-ar putea sa ai in general mai multe sanse de a intra la facultatea dorita.

Totusi, cele mai multe facultati practica un “Early Decision”, in sensul in care, daca vei fi acceptat, esti de acord sa iti retragi toate celelalte aplicatii si sa accepti oferta facultatii respective. Acest lucru nu este neaparat un dezavantaj, asta in cazul in care facultatea aceasta este aceea mult visata, la care te-ai duce oricum, indiferent care alta te va mai accepta.

Printre facultatile care ofera “Early Decision” se numara Brown, UPenn si Columbia.

Cea mai pufoasa metoda de admisie Early dupa parerea mea este “Restrictive Early Action” in care facultatea iti cere numai sa aplici “Early” doar la ea. In rest, poti aplica “regular” la oricate alte facultati, iar decizia de a accepta sau nu oferta in cazul unei admisii ramane total la latitudinea ta.

“Restrictive Early Action” este oferita printre altele si de Yale.

Mai exista de asemenea “Early Action” simplu, care nu te obliga la absolut nimic si nu iti face nici un fel de restrictii. Din nefericire, majoritatea facultatilor nu ofera asa ceva pentru internationali. In unele cazuri, studentii internationali pot aplica “early action” daca nu aplica pentru ajutor financiar.

De asemenea, Harvard si Princeton au decis sa renunte cu totul la aplicatiile “early” si sa evalueze dosarele intr-o singura sesiune (partial pentru ca Harvard si Princeton ofera ajutoruri financiare substantiale in caz de admitere).

Si acum problema mea: daca aplic early decision la o facultate am doua posibile rezultate:

1. Ma resping -> nervi si alte chestii, care eventual vor reiesi in aplicatiile mele “regular”

2. Ma accepta -> voi sta toata viata mea si ma voi gandi daca as fi fost acceptatat si la alte facultati (poate mai bune).

Saptamana trecuta am cochetat, pentru cateva ore, cu gandul de a aplica early la Yale, gandindu-ma ca nu am nimic de pierdut si ca poate voi avea un head start la aplicatiile din iarna. Aceasta idee extraordinara a durat cam pana cand mi-am adus aminte ca trebuie ca mai strang vreo 3 recomandari si sa ma cert cu secretarele de la mine de la liceu pentru a-mi elibera foaia matricola. Ca sa nu mai zic ca inca sunt in pom cu aplicatiile pentru ajutor financiar.

Deci scuze, Yale, dar va trebui sa mai astepti cateva luni.

Intr-o alta ordine de idei, sunt profund dezamagita ca MIT nu are early action si pentru internationali si ca Princeton a renuntat la aceasta politica cu totul.

Salutari din muntele de aplicatii…

P.S: As vrea sa am si un o replica de incheiere gen Badea cu “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”… Ma mai gandesc

Strategie sinucigasa

Atunci cand te decizi sa aplici in strainatate trebuie sa iti faci o lista cat mai realista de facultati, astfel incat sa ai siguranta ca vei intra la cel putin una. In acord cu acesta, lista mea de facultati este alcatuita ca si cand as vrea sa intru NUMAI la una.

Am insirat rand pe rand facultatile din state: MIT, Princeton, Columbia, Harvard, Yale, Brown, Caltech, University of Chicago, UPenn si Stanford, apoi pe cele europene, unele din Anglia: Cambridge, Imperial College, Sheffield si Durham dar si din Germania, la Bremen.

Sa mai zic ca toate facultatiile din state au rate de admitere sub 15%? Sau ca la Cambridge aplic la un curs cu numai 20 de locuri pe an? Da, probabil sunt nebuna… Dar m-am decis sa adopt o filozofie de tipul “totul sau nimic”.

De ce sa ma inrobesc la straini cu zeci de mii de euro si dolari pentru a ma duce la facultate, daca nu este una de top? Sincer, cred ca de la un punct, plecatul chiar nu isi mai merita banii.

Salutari

M-am apucat sa scriu pe acest mirobolant blog partial pentru a-mi spune of-urile, partial pentru ca vreau sa am o amintire a ceea ce se va intampla in urmatoarele luni. Partial pentru ca de multe ori m-am lovit de nevoia de a vorbi cu cineva care a mai trecut prin asta, de a citi niste informatii care nu sunt generalizate pentru intreaga populatie a globului ci ma vor ajuta pe mine, cetatean al plaiului romanesc.

Ca sa se inteleaga totusi unde bat cu toate acestea, ar trebui sa zic ca sunt eleva in clasa a 12-a (sau an terminal, cum i se mai zice, parca am vorbi de o boala incurabila care se extinde si se extinde…) la un pufos liceu al capitalei si doresc sa plec la facultate in strainatate.

Deci si prin urmare, doresc sa infatisez o evidenta a tot ceea ce am facut, fac si voi face pentru a-mi lua talpasita la o universitate dintr-un alt colt al lumii.

Si cine stie, sa fie cu noroc