Strategie sinucigasa

Atunci cand te decizi sa aplici in strainatate trebuie sa iti faci o lista cat mai realista de facultati, astfel incat sa ai siguranta ca vei intra la cel putin una. In acord cu acesta, lista mea de facultati este alcatuita ca si cand as vrea sa intru NUMAI la una.

Am insirat rand pe rand facultatile din state: MIT, Princeton, Columbia, Harvard, Yale, Brown, Caltech, University of Chicago, UPenn si Stanford, apoi pe cele europene, unele din Anglia: Cambridge, Imperial College, Sheffield si Durham dar si din Germania, la Bremen.

Sa mai zic ca toate facultatiile din state au rate de admitere sub 15%? Sau ca la Cambridge aplic la un curs cu numai 20 de locuri pe an? Da, probabil sunt nebuna… Dar m-am decis sa adopt o filozofie de tipul “totul sau nimic”.

De ce sa ma inrobesc la straini cu zeci de mii de euro si dolari pentru a ma duce la facultate, daca nu este una de top? Sincer, cred ca de la un punct, plecatul chiar nu isi mai merita banii.

Salutari

M-am apucat sa scriu pe acest mirobolant blog partial pentru a-mi spune of-urile, partial pentru ca vreau sa am o amintire a ceea ce se va intampla in urmatoarele luni. Partial pentru ca de multe ori m-am lovit de nevoia de a vorbi cu cineva care a mai trecut prin asta, de a citi niste informatii care nu sunt generalizate pentru intreaga populatie a globului ci ma vor ajuta pe mine, cetatean al plaiului romanesc.

Ca sa se inteleaga totusi unde bat cu toate acestea, ar trebui sa zic ca sunt eleva in clasa a 12-a (sau an terminal, cum i se mai zice, parca am vorbi de o boala incurabila care se extinde si se extinde…) la un pufos liceu al capitalei si doresc sa plec la facultate in strainatate.

Deci si prin urmare, doresc sa infatisez o evidenta a tot ceea ce am facut, fac si voi face pentru a-mi lua talpasita la o universitate dintr-un alt colt al lumii.

Si cine stie, sa fie cu noroc